Am început lecțiile de daneză!
February 14, 2012
Bărbaţii şi florile
February 14, 2012

Tânjesc după oameni frumoşi

Trăiesc într-o lume ciudată sau sunt eu o ciudată într-o lume normală; încă nu am aflat cu adevărat răspunsul la această problemă. Ştiu doar că 2011 a fost un an îngrozitor din punct de vedere social.

Aproape zilnic, Dumnezeu m-a scos la tablă şi m-a prins cu lecţia neînvăţată despre oamenii din jurul meu. El îmi dădea schema concretă a lucrurilor prin care am fost pusă să trec şi totuşi refuzam categoric să o învăţ. Fără să ştiu, aveam cumva pe ochi un văl care mă făcea să văd pe fiecare în parte un prieten, fără defecte şi fără gânduri din cele mai perverse. Şi uite aşa am rămas eu coringentă, dar măcar am reuşit să deschid, uşor-uşor, ochii.

Unii m-au cucerit uşor, pentru că ştiau că sunt o persoană deschisă. Alţii m-au dus de nas şi au profitat cât au putut, pentru că ştiau că nu-mi place să mă cert. Dar în continuare cred că moneda are două feţe şi cu siguranţă nu am pierdut mai nimic.

Tânjesc să fiu înconjurată de oameni frumoşi. De fiecare dată când unii ţipă la mine, deşi ei au călcat strâmb. De fiecare dată când se inventează cuvinte care se presupune, cu neruşinare, că au fost spuse de mine. De fiecare dată când oamenii se trântesc cu fundul de pământ şi refuză să se maturizeze.

Înţeleg că fiecare vrea ca lumina să fie numai pe strada lui şi nu contează dacă asta se întâmplă lăsându-i pe ceilalţi în întuneric. Cred sincer că îţi poate fi bine şi dacă îţi vezi de banda ta, fără falsitate şi fără a renunţa la principii. Deşi pentru unii e cam târziu să îi lase pe ceilalţi în pace, întrucât în dreptul rubricii „ocupaţie”, la ei scrie „persoană care bagă beţe în roate, oricui, oricând”.

Tânjesc după oameni frumoşi. Dar voi, cei încruntaţi, nu vă amăgiţi că aţi fi aşa, odată ce inventaţi prostii şi vă puneţi, în fiecare zi, o altă mască pe faţă.

Sursă foto: nandoism.com

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

13 Comments

  1. Paula Alixandrov says:

    Teo, am nevoie de niste sfaturi de la tine despre cum sa recunosc oamenii ‘urati’ si sa-i evit. Cred ca trebuia sa ma nasc in alta epoca, pentru ca eu inca incerc sa fac lumina pe strada mea facand lumina si pe strada celorlati. Eu tanjesc dupa sentimentul veridic de bucurie impartasita cu ceilalti.

  2. Teo Grigorie says:

    Din pacate, oamenii urati ii descoperi abia dupa ce te-au lovit. Cel putin asa a fost pentru mine 🙁

  3. marius says:

    fiecare om urat are partea lui buna … ori a fost prea egoist sa ti-o arate ori nu ai vrut sa o descoperi …
    orice om iti deschide o cale sau un gand 🙂

  4. Georgiana Vieru says:

    Teo, nu cred ca exista oameni buni sau rai,asta era in basme sau in desene animate. Si poate mai vedem prin unele filme. In realitate exista OAMENI, cu bune si cu rele, cu calitati si cu defecte, care reactioneaza mai bine sau mai rau in diverse situatii. Modul cum reactioneaza e influentat de bagajul genetic pe care il are fiecare, de caracter, dar si de educatie si de mediul social in care a crescut si care l-a modelat. Deci, cred ca anul trecut ai avut doar ghinionul sa te afli in momente nepotrivite in preajma unor oameni si sa vezi fata lor cea mai putin frumoasa. Nu dezarma! Cum spunea si Marius, fiecare om are si partea lui buna!:) Deci…spor la gasit partile frumoase ale oamenilor!:)

  5. Paula Alixandrov says:

    @Georgiana: Foarte frumos spus.

  6. Andrei says:

    Hai la Turn. Eu am avut experiente frumoase legate de oameni anul trecut multumita lui.

  7. Teo Grigorie says:

    @Georgiana, atitudinea pe care o ai tu am avut-o si eu, crede-ma. De obicei e usor sa spui asta cand ti se intampla lucruri usoare. Sper sa nu ai parte niciodata de fapte care sa iti deschida cu adevarat ochii, dar chiar oamenii sunt buni sau rai. Restul sunt detalii.

  8. Teo Grigorie says:

    @Andrei, vin vin daca ai acolo oameni frumosi ;;)

  9. Andrei says:

    Mie toata ziua imi spune sotia ca-s frumos. Mai ales daca spal vasele si pregatesc cina. Cine-o va contrazice? :))

    Si cu toate palesc pe langa altii …

    Vineri 17, 18.30 la UPA, et 7, sala 7.3
    Veniti frumosi!

    PS. Eu tin cu Teo aici. Da, fiecare om are partea buna. Dar e important care. Pentru ca fiecare caracter are parti fundamentale si secundare din punctul privitorului de vedere. Deci oamenii buni pentru mine sunt cei buni in punctele fundamentale iar ce descrie Teo ca dezamagiri ale ei sunt puncte fundamentale. Nu-mi pasa pe unde e un om bun daca m-a tradat/vandut.

  10. Paula Alixandrov says:

    @Andrei: Eu sunt mai noua pe Belva si as vrea sa te rog sa-mi spui ce ar trebui sa se intample mai exact Vineri 17, 18.30 la UPA, et 7, sala 7.3. Merci.

  11. Teo Grigorie says:

    @Andrei, daca spune ea, atunci nimeni nu o poate contrazice :))
    Si ai dreptate, daca un om are mai multe parti rele decat bune, daca scopul lui in viata este sa calce pe cadavre ca sa ajunga sus, atunci degeaba alegem noi sa ii vedem o parte mica frumoasa, gen faptul ca e un bun prieten “de pahar”.

  12. Andrei says:

    @Paula – este urmatoarea intalnire a echipei Turnul Nostru – http://www.turnulnostru.ro

    Daca vrei sa participi, esti binevenita.

  13. Georgiana Vieru says:

    Bun, daca viziunea mea pozitiva despre oameni nu te-a convins, Teo, poate ca vorbim despre sociopati sau psihopati, cum mai sunt cunoscuti acei oameni carora le lipseste cel de al saptelea simt esential – constiinta. Conform studiilor, se pare ca numarul lor reprezinta aprox. 4 procente din populatie, ceea ce e inspaimantator daca ne gandim ca prevalenta tulburarilor anorexice de alimentatie este estimata la 3,43% si e considerata aproape epidemie.
    Psihopatii sunt de cele mai multe ori oameni sarmanti, dar care au scopuri clar stabilite, fie de ordin material, profesional, emotional, si sunt capabili sa “treaca peste cadavre” pentru a-si atinge aceste scopuri. Personal, cred ca am intalnit cel putin doua astfel de persoane in viata mea, sau poate mai multe, dar nu le-am recunoscut, insa probabil n-am stat in calea obiectivelor, deci nu stiu cum e sa fii “cadavrul pe care calca”.
    Iti recomand cartea Marthei Stout – Psihopatul de alaturi – cum sa-l recunosti si sa te feresti de el. Si daca promiti sa fii mai optimista, ti-o si imprumut!:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.