În ciuda vehemenţelor mele apropo de unele subiecte, oamenii mi se confesează şi-mi povestesc multe lucruri care s-ar putea transforma foarte uşor în bârfă.

Deşi sunt femeie, şi, ştim cu toţii că femeile sunt rele şi naşpa şi bârfitoare până la cer şi-napoi, eu aleg să tac, de cele mai multe ori. Dacă mă mănâncă limba şi e musai-musai să spun cuiva ce mi-a zis Mimi despre Lili (nume fictive, of course, că nu ştiu nici o Mimi), atunci apelez la răbdarea bărbosului. Săracul de el, stă şi (se face că) mă ascultă, ori de câte ori se prinde că e musai ca eu să-i spun nişte lucruri (cu care el, evident, nu are vreo legătură, şi, adesea, habar nu are despre cine e vorba), sperând probabil să nu mă lungesc cu povestea.

E o situaţie care pare că mă avantajează, dar care e de fapt win-win: eu pot tolocăni fără limite şi el câştigă puncte pentru că mă ascultă. Oricum noi aşa funcționăm: când unul tre’ să spună ceva, celălalt tace cuminte şi (se face că) ascultă până când primul termină de golit valiza. Şi pentru că lucrurile se întâmplă uneori ca să-mi confirme mie nişte decizii luate, azi mi-am dat seama că e tare bine că aleg să păstrez doar pentru mine unele scântei de bârfe.

Azi, mergând la Mimi, am fost întâmpinată de Lili!

După pupăturile de rigoare (că eu n-am nimic cu nici una) şi urările de primăveri care mai de care, întreb subtil cum de ne-am întâlnit. Ea-mi spune, un pic fâstâcindu-se, că lucrurile dintre ea şi Sisi (again, nume fictiv, că nici pe-asta n-o ştiu) s-au schimbat radical şi că locul în care ne-am întâlnit e o simplă tranziţie către un viitor mai luminos, „de una singură”.

Ei, acum că mi-am lămurit curiozitatea, mai fac cinci paşi şi ajung la Mimi. Discutăm despre nimicuri vreo 15 minute şi pentru că întâlnirea noastră se apropia de final iar eu nu voiam să rămân nelămurită, o întreb cum de am dat peste Lili la intrare. Aflu că Lili o sunase pe Mimi şi-i ceruse ajutorul, iar Mimi nu a refuzat-o (ceea ce mă bucură)… şi că oricum nu era supărată pe ea, ci pe Sisi (cu care totuşi nu se certase)… dar de fapt situaţia nu era chiar aşa de neagră. Telenovelă, ce mai!

Primul lucru la care m-am gândit a fost „Maaamă, ce bine că nu i-am spus lui Lili ce mi-a zis Mimi despre ea şi nici lui Mimi, ce crede Lili despre ea!” Cu Sisi oricum nu schimbam mai mult de un „Bună!”, aşa că aici eram liniştită.

Iniţial nu voiam să scriu despre asta, dar cred că aici este o lecţie pe care o putem învăţa la orice vârstă: cel mai sigur este să nu te prinzi cumva în iţele bârfei dintre femei, pentru că ele se pot împăca/tolera într-o zi, iar tu rişti să pici de bârfitoare şi mincinoasă, când de fapt doar treceai pe-acolo!

Sursa foto: wisegeek.com

March 9, 2016

Când ştii prea multe, mai bine taci!

În ciuda vehemenţelor mele apropo de unele subiecte, oamenii mi se confesează şi-mi povestesc multe lucruri care s-ar putea transforma foarte uşor în bârfă. Deşi sunt […]
January 27, 2016
darurile imperfectiunii

Darurile imperfecțiunii mele

E greu să găsești o carte bună de dezvoltare personală. O carte care să nu conțină eternele bla-bla-uri teoretice și complet inutile, ce spun de fapt […]
November 24, 2015

A venit clipa să te pui pe primul loc!

O fi faimoasa Little Black Dress un obiect vestimentar ce poate fi accesorizat și purtat oricum și oriunde, dar nimic nu se compară cu sentimentul pe […]
September 25, 2015

Când băbătâia vrea să întinerească forțat

Mă abțin, în general, să comentez aparițiile persoanelor publice. M-am abținut (cu greu) și când Mihaela Rădulescu s-a tăvălit prin făină și și-a băgat-o prin toate […]