A venit clipa să te pui pe primul loc!
November 24, 2015
becuri
Și femeile schimbă becuri
November 26, 2015

Oameni desculţi

oameni desculti

M-au fascinat de când mă ştiu. De când tălpile mele încălţate băteau praful prin curţile de la ţară şi mama îmi spunea să mă descalţ. Să simt iarba. Şi nu mă descălţam că îmi era frică de greieri şi cuie, de râme şi cioburi de sticlă.

Nici acum nu mă descalţ că îmi e urât de praf şi de mizerie.

Totuşi mulţi bărbaţi au fantezii cu femei descălţate, cu femei cu păr despletit şi lung şi cu picioarele goale. De unde li se trage?

De la mamele lor? De la taţii lor şi ei fascinaţi de aceleaşi femei cu tălpile goale?

Demult oamenii desculţi erau ţăranii. Nu aveau bani de papuci şi îşi învăţau de mici tălpile cu pământul. Oamenii desculţi erau femeile care călcau strugurii toamna ca să iasă mustul dintre degetele picioarelor lor.

Demult oamenii desculţi fugeau şi nu le era frică că un papuc le va rămâne în urmă. Oamenii desculţi erau oamenii săraci şi naivi, cu mult în suflet şi puţin în cap.

Acum oamenii desculţi sunt mai rari. Sunt cadânele cu păr lung care fug de ploaie pe stradă, bărbaţii blonzi care se plimbă pe plajă în pantaloni albi atent suflecaţi. Sunt copii rebeli cu pericol de ţinte în tălpi. Sunt focoase brunete care pozează în reviste.

Acum oamenii nu se mai descalţă când intră în casa sau viaţa ta. Aduc cu ei toate apele vieţii cu mizeriile lor. Nu ne mai descălţăm pentru că ne e frică că ne-ar putea intra ceva şi nu vom putea să scăpăm nici cu o injecţie de antitetanos.

Ne temem şi umplem rafturile cu papuci scumpi şi frumoşi. Avem mult în cap şi puţin în suflet.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.