Femeia – povești diferite la vârste diferite
November 10, 2015
despre suflete pereche
Despre suflete pereche
November 23, 2015

Mi-am luat casă

mi-am luat casa

Mi-am luat casă. De una singură. Dupa şase luni cu drumuri şi acte şi bănci şi oameni. Am reuşit. Povestea în sine nu este cine ştie ce. Oricine îşi poate cumpăra o casa cu rate pe 30 de ani. Povestea mea este puţin diferită pentru că am reuşit să fac acest pas singură, că am reuşit să îmi ating scopul cu toate că în această perioadă ajunsesem să mă întreb de multe ori de ce fac asta.
Cea mai grea parte nu a fost lucrul cu banca, ci lucrul cu oamenii. Toţi acei proprietari care negociază cu tine şi după ce ţi-au dat un preţ final, cu cei care îşi vând apartamentul altcuiva, deşi tu deja ai spus că vrei acel loc. Cel mai greu a fost greu să ies din zona mea de confort, din zona mea zen (cum mă acuză unii), ca să interacţionez cu oameni pe care în mod normal nu îi privesc în ochi când merg pe stradă.
A fost greu să îmi iau apărarea singură şi să mă arăt vulnerabilă. Să le spun tuturor că nu am bani de mai mult şi că nu pot să mă descurc cu toate. Să mă plâng. Să mă plâng că nu mai pot de frig în apartamentul de la mansardă şi că vreau un loc doar al meu.
A fost greu să văd că nu primesc ajutor de unde m-aş fi aşteptat.

A fost greu să accept ajutor de unde nu m-aş fi aşteptat.
În final, este încă un drum al maturităţii pe care l-am făcut. Am semnat şi nu m-a facut cu nimic mai fericită, nici mai împlinită.
M-am gândit că mi-am luat o cutie în care o să mă ascund. Azi îmi dau seama că această cutie este de fapt cea din care o să ies. E cutia pe care o să fie scris numele meu. O să deschid uşa şi o să ies în lume fără frica de a te privi adânc în ochi când te voi întâlni pe stradă.
Ratele pe 30 de ani m-au făcut mai blândă cu mine: am învăţat să îmi iau apărarea singură, am învăţat încă o dată că nu obosesc când îmi doresc ceva, am învăţat că există soluţii, că este în regulă să nu poţi uneori.
Mai am de învăţat să asamblez mobilă, să setez routere şi să nu uit unde pun cheile.

Share

1 Comment

  1. Matilda says:

    Felicitari si sa o stapanesti sanatoasa! E un pas important, o sa urmeze si acei 30 de ani care sunt aproape cat o viata. Nu e nici usor sa iei o astfel de decizie dar nevoia iti cere sa o faci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.