Te-am cunoscut, minune!
February 13, 2017
boala
Cum am scăpat de boala copilăriei mele
February 14, 2017

Ceai cu aromă de măceșe și amintiri din copilărie

măceșe

Februarie e întotdeauna o lună grea pentru mine. E luna în care îmi aduc aminte mai mult decât oricând de copilărie și mi se face un dor teribil de acea perioadă, dar, mai ales, de oamenii care au contribuit la fericirea mea de copil. Nu am vrut să scriu inițial despre asta, însă, inspirată de acest articol, mi-am făcut un ceai delicios de măceșe, am privit la fulgii jucăuși de afară și am hotărât să vă povestesc cum stă treaba.

Ei bine, măceșele îmi amintesc de fiecare dată de copilărie. Țin minte că alergam desculță pe dealuri, mergeam la vie cu bunicii mei sau mă jucam pe coclauri cu ceilalți copii și peste tot vedeam acei copăcei de măceșe care mă fascinau. Mi se păreau un fel de „fruct interzis” extrem de atractiv, pentru că bunicii nu m-au lăsat niciodată să le mănânc în acea formă, pe motiv că „E mai bine așa!”. Bineînțeles, bunicii mei nu voiau să mă lase să mănânc măceșe din copaci de teamă să nu mă înțep în țepii lor sau să culeg altceva în loc de măceșe, cât nu erau ei atenți. Dar, neștiind asta, mă gândeam că trebuie să aibă ele ceva de nu mă lasă adulții să le consum. Și când am auzit și o băbuță un pic dusă spunându-mi cu un râs foarte ciudat că ea mănâncă în fiecare zi măceșe, în loc de cafea, ca să aibă putere de muncă, am zis că e clar ceva dubios cu aceste fructe numite măceșe. Îmi aduc aminte că am încercat chiar să opresc niște copii din a mânca măceșe, avertizându-i că o să înnebunească precum băbuța respectivă. Și chiar și așa, am fost tot timpul tentată de măceșe!

Mai târziu am aflat eu că, de fapt, măceșele sunt niște fructe super energizante, cu tot felul de beneficii pentru sănătate și frumusețe și că oamenii le consumă în diverse forme și metode: ceai, sirop, ulei, vin, decoct, pulbere, tinctură sau, pur și simplu, ca atare. Și, de fiecare dată când îmi fac un ceai de măceșe, zâmbesc gândindu-mă la temerea pe care o aveam față de ele atunci când eram copil.

În februarie era ziua de naștere a bunicului meu. Și, chiar dacă ar fi vrut cel mai mult să ciocnim un pahar de vin în dulcea lui amintire, azi am decis să îmi încălzesc nasul și sufletul cu o cană de ceai de măceșe, un adevărat pansament pentru sufletul meu. Și cine și-a iubit ca mine bunicii și i-a pierdut știe despre ce vorbesc!

Foto: livadacuceai.ro

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericită, care își trăiește viața din plin, cu zâmbetul pe buze. Sunt mamă, blogger, om de comunicare și PR, iar ca pasiuni bifez cu mare plăcere scrisul și cititul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.