Azi îmi cumpăr o geantă nouă
December 30, 2010
I’m here
December 30, 2010

Crăciunul meu dintr-o altă perspectivă

Gata, a trecut. După atâtea zile de curăţenie şi de gătit, nici nu am apucat să-mi dau seama că au plecat, pe rând, înapoi de unde au venit.

Dar nu mă plâng. A fost un Crăciun frumos; chiar dacă nu a fost super distracţie sau „destrăbălare”, am avut parte de linişte şi căldură.

Cei mai amuzanţi au fost colindătorii, care ori îşi uitau repertoriul, ori nu reuşeau să se sicronizeze. Prima oară, au venit la uşa noastră trei prichindei hotărâţi, care ne-au întrebat „primiţi cu steaua?”, dar au început aşa: „Domn, Domn, să-nălţăm!”. 🙂 Apoi, la fel, alţi copilaşi ne-au întrebat acelaşi lucru, însă au mai adăugat „dar nu avem stea”.

Însă ce vreau eu să vă povestesc nu conţine nimic comic.

Întotdeauna am fost altfel. Şi am avut altfel de idei. Relaţia părinte-copil mi s-a părut de foarte multe ori supraestimată. Da, sunt sânge din sângele nostru, da, ar face orice pentru noi, însă tot ei reuşesc de foarte multe ori să ne facă rău.

Toată viaţa mea am auzit: „când o să fii mamă o să înţelegi”. Şi eu răspundeam, mereu, în gând, „când o să fiu mamă o sa fie şi mai greu de înţeles.”
Era cam ora 23 când ne-am întors acasă. Intrând în scara blocului, auzim în spatele nostru „hai, întraţi acum, odată cu ei”. M-am întors şi am văzut o mamă cu trei fetiţe cam de zece ani, îmbrăcate destul de bine, dar vizibil provenite din mediul rural.
Până am ajuns noi sus şi ne-am făcut comozi, fetele terminaseră deja trei etaje şi ajunseseră la uşa noastră. Noi le-am primit cu drag.

Ceea ce m-a uimit pur şi simplu a fost faptul că, urmărindu-le cum coborau scările, am observat că un etaj mai jos, s-au oprit, au scos banii câştigaţi (cei drept, prin muncă), şi-au luat fiecare câte 5 lei, după care o fetiţă a spus „lasă, poate totuşi n-o să-şi dea seama mama”.

M-am întors în casă cu o durere de suflet pe care nu o să mi-o pot explica niciodată. E drept aşa? E omeneşte aşa? Să-ţi pui copilul să colinde până aproape de miezul nopţii? Să nu îşi cumpere şi el măcar un singur lucru din acei bani?

Spuneţi-mi voi. Eu mă opresc aici cu întrebările ….

Sursă foto

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

3 Comments

  1. […] Crăciunul meu dintr-o altă perspectivă Thu Dec 30, 2010 0:04 am Gata, a trecut. După atâtea zile de curăţenie şi de gătit, nici nu am apucat să-mi dau seama că au plecat, pe rând, înapoi de unde au venit. Dar nu mă plâng. A fost un Crăciun frumos; chiar dacă nu a fost super distracţie sau „destrăbălare”, am avut parte de linişte şi căldură. Cei mai […] […]

  2. Irina says:

    E foarte trist ca aceasta bucurie de a canta colinde a copiilor a ajuns sa fie o sursa de venit pentru parinti…:(

  3. lorelaylilu says:

    Si totusi e adevarat,multi recurg la banii…..copiilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.