PR Tea de Iași: tu ce fel de ceai bei pe 11 mai?
May 6, 2011
Ce pantofi mai poartă fetele?
May 6, 2011

Cheile, portofelul, telefonul…

De fiecare dată când mă pregătesc să plec (de) undeva, prietenii mei încep să chicotească şi să-şi dea coate. Tot de la ei m-am ales şi cu eticheta de persoană „chisată”. De ce? Pentru că mereu mă caut în geantă să văd dacă am la mine tot ce-mi trebuie; un fel de ritual: cheile- checked, portofelul- checked, telefonul-checked. Bineînţeles, cu ei în spatele meu repetând aceste cuvinte cu voce tare.

Dar nu am fost mereu aşa. Am avut şi eu perioada mersului „cu capul în nori”, când nu puneam accent aşa mult pe detalii. Însă, ca să mă învăţ minte, a trebuit să mă „ard”.

Am mers într-o zi la cumpărături cu tata. Fiind aproape de Paşte, aveam sacoşele pline, abia putând să le cărăm. Grăbindu-se să ajungă înapoi la serviciu, tata m-a lăsat în faţa blocului, spunându-mi că-mi va deschide mama uşa.

Ajunsă sus „cu chiu, cu vai”, sun la uşă, pentru că, bineînţeles, cheile rămăseseră la tata. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar mama a reuşit să adoarmă între timp. Şi dă-i şi sună la uşă, pânâ ce, efectiv, mi-a amorţit degetul. Nimic.

Vrând să-l sun pe tata, am observat că ambele telefoane îmi erau descărcate. Mâinile îmi erau deja tăiate de la sacoşe, iar nervii, nu mai zic, întinşi la maximum.

Puţin mai târziu, mi-a venit geniala idee să sun la vecini să-mi dea voie să dau un telefon sau, măcar, să îmi pun telefonul la încărcat. Cred că undeva, sus, Doamne-Doamne se amuza copios, pentru că nimeni de pe etajul meu nu era acasă.

Într-un final, am zis să mai sun o dată la uşă, pentru că oricum nu aveam unde să mă duc cu atâtea bagaje. Mama, zâmbitoare, îmi deschide uşa şi mă întreabă: „suni de mult? că mi se pare că am aţipit puţin”.

Şi asta a fost doar una dintre lecţii. Am rămas de sute de ori fără baterie şi fără bani în situaţii destul de dificile.

Şi atunci, cum să nu fiu obsedată de lucrurile pe care le am la mine atunci când plec de acasă? Spuneţi voi, au dreptate prietenii mei să râdă ori de câte ori mă caut în geantă?

Eu vă sfătuiesc din toată inima să nu plecaţi niciodată de acasă fără chei, portofel (având bani în el, evident) şi telefon. Şi uneori, dacă ştiţi că aveţi muncă de aşteptare în acea zi, puteţi să vă puneţi în geantă şi o carte, care vă va ajuta cu trecerea timpului.

Sursă foto: visualphotos.com

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetițe frumoase foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

0 Comments

  1. clamaria says:

    Likewise! gesturile astea m-ascu scutit (si pe altii care rideau de mine ca sint “inarmata”)de muuuuuulte batai de cap in situatii nasoale. Si s-a confirmat ca eu am ris la urma si am ris bine si am putut sa ma felicit:))
    Pina la urma sint 3 lucruri esentiale unei femei: casa, cardurile/cash si nevoia de comunicare. Cum sa le ignori?:))

  2. Cosmin says:

    De la raraiala ti se trage!

  3. Irina says:

    Eu spun că avem dreptate să râdem, că eşti comică rău :))

  4. Teo Grigorie says:

    Da, da. Lasa ca o sa cresc eu mare si o sa-i bat pe toti 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.