Uneori mă sperie lejeritatea cu care gândește un bărbat și mai ales lejeritatea cu care privește extrem de detașat lucrurile. Pur și simplu, nu înțeleg cum de un bărbat nu se poate gândi la toate detaliile unei întâmplări sau ale unui lucru. Sau să spun mai bine că nu înțeleg cum nu îi pasă de toate aceste detalii?

Dacă noi, femeile, suntem ahtiate după toate aceste detalii care fac o poveste mai palpitantă, ei, nu. Ei se mulțumesc că ”A a ajuns la B”. Dar cum a ajuns A la B? A venit pe jos sau cu mașina? Ce melodie asculta în mașină? Și ce a mai văzut pe drum? Cât a făcut până la el? Cu ce era A îmbrăcată? Trebuie să fie și un C în poveste! Ce făcea B în tot acest timp? S-a bucurat B când a văzut-o pe A? Și ce i-a spus prima dată? Dar ea ce a răspuns? Și cu ce era îmbrăcat B? Și ce făcea când a ajuns A la el? Etc. etc. etc.

Dacă noi ne dorim vacanțe, parfumuri, cărți, cafele, bijuterii, oale, cafetiere, vaze, flori, mașini de scris, cosmetice, tratamente la salon, cine romantice, cariere de succes etc, ei își doresc doar o viață liniștită. Adică să își știe familia fericită și sănătoasă, afacerea că merge bine și … cam asta e!

Să luăm exemplul plecării în vacanță. El știe că pleacă cu mine și că va avea o vacanță frumoasă. Eu știu că trebuie să deleg activități care să se facă în lipsa mea, să mă asigur că avem toate documentele de călătorie, să fac un itinerariu al traseului, să fac un program cu activități de acolo, să fac bagajele, să mă gândesc la ce culori și la cât de groase să fie hainele pe care le luăm, să mă asigur că nu i se face rău în nici un moment și, bineînțeles, să mă asigur că se simte bine. Plus alte câteva zeci de lucruri asemănătoare.

Oare ne place nouă pur și simplu, din fire, să ne complicăm viața cu zeci de gânduri sau sunt bărbații prea calmi în această privință?

Sursa foto: timothybrand.com