Nu ştiu câte persoane mai au timp astăzi să citească şi cred că e mare păcat. Eu în continuare consider că este una dintre cele mai comfortabile metode de relaxare şi de ce nu, pharmacie-dela-place de răsfăţ. E uşor să fugi puţin de realitate printre paginile unei cărţi.

Cu lectura nu e ca şi cu ţinuta. Nu trebuie să fii în pas cu moda atunci când alegi să citeşti o carte; nu trebuie să optezi numai pentru ultimele apariţii. Poţi asculta de recomandarea unei prietene, poţi alege o carte pe care ţi-ai dorit întotdeauna să o citeşti sau pur şi simplu să te întorci la rădăcini, la cărţile adolescenţei.

Prima pe lista cărţilor pe care orice femeie Belva ar trebui să le citească este „Scrisoare de dragoste”, de Mihail Drumeş. Nu vă speriaţi de titlul pompos. Cartea prezintă o poveste de dragoste realistă, fără dulcegării exagerate. Dinu Gherghel şi Anda Brădeanu sunt două persoane simple, normale, a căror căi se întâlnesc în tren. La început nu se iau în seamă, însă, drumurile lor se încrucişează, din nou, câteva luni mai târziu.

Ca în orice început de poveste, se îndrăgostesc unul de celălalt şi devin un cuplu frumos. Relaţia lor este descrisă foarte interesant în carte, făcându-te şi pe tine să-ţi doreşti să trăieşti aşa ceva. Anda şi Dinu fac împreună tot felul de nebunii, ţinând cont doar de spontaneitate şi de ziua de azi – se deghizează în cerşetori, merg acolo unde-i duce gândul, se joacă.

Cum „dragostea nu e idilică, ci are o drojdie grea de amărăciune”, între cei doi apar probleme serioase, iar iubirea parcă începe uşor, uşor să se stingă. Nu vă spun mai multe, vă las pe voi să descoperiţi surprizele şi finalul acestei poveşti.

De ce am ales această carte? Pentru că Anda Brădeanu este exact genul de femeie Belva în care noi credem – vorbeşte mult, crede în ceea ce-şi doreşte şi e mereu pusă pe şotii. Mai mult, este o lectură uşoară, plăcută, pe care cu siguranţă o să o savuraţi.

Lectură plăcută vă doresc!

September 3, 2010

Scrisoare de dragoste – Mihail Drumeș

Nu ştiu câte persoane mai au timp astăzi să citească şi cred că e mare păcat. Eu în continuare consider că este una dintre cele mai […]
September 2, 2010

Ce mai facem prin bucătărie?

Multă vreme m-am panicat din cauza faptului că nu mi se dezvoltau talentele de bucătăreasă. Iar discuţiile de la serviciu sau din jur, pe teme gastronomice, […]
September 2, 2010

Ce ne facem cu ale noastre complexe?

Mă uit la fetele şi femeile din jurul meu şi observ că toate avem cel puţin două complexe ciudate, inexplicabile. Şi dacă se întâmplă ca cineva […]
September 2, 2010

Eu nu știu nici un manager

Cred că unul dintre cele mai urâte cuvinte din limba română este ”șef”. Specie rară de mamifer, șeful are toanele și păsăricile lui, mai ceva ca […]