Am putea vorbi despre femeile aprige din poveștile citite și auzite până acum, despre originea lor sau misterul care le invăluie, sau încă și mai bine, despre cum ar putea fi reprezentante timpurii ale feminismului. Dar să ne liniștim, e totuși marți dimineață și vrem să ne bem cafeaua cu drag și zâmbet pe Belva.

Întrebarea rămâne totuși în picioare: ești o amazonă? Uite, ca să fie ușor de identificat, am găsit și câteva semne care ți-ar putea aduce răspunsul:

• Ești o amazoană dacă diminețile tale seamănă cu un război matinal, în care trebuie să te ridici din pat, să reușești să arăți uman până ieși pe ușă, să pregătești un mic dejun sănătos în timp record, să te preocupi și de hainele altcuiva în afară de ale tale, iar pe deasupra să mai și faci asta fără să urli la nimeni. Nu mai zic de zâmbetul pe buze, o fi o legendă ca amazoanele mele de mai sus.
• Ești o amazoană dacă o zi normală e o bătălie interioară pe care o duci mereu cu fruntea sus. De la șeful cinic sau nemulțumit, la banii care parcă se evaporă de pe card în mai puțin de o săptămână de la salariu, de la ședințele tensionate la faptul că astăzi, din nou, nu vei reuși să pleci acasă la 5.

• Ești o amazoană dacă după o zi în care te-ai trezit cu noaptea în cap, ai fost la job, ai avut grijă de unii sau de alții, ți-ai bifat sarcinile, te doare capul sau parcă nu-ți prea simți picioarele, dar tot mergi la o oră de aerobic sau 30 de minute de alergat pe bandă. Pentru că-ți pasă și de tine, printre altele, nu doar de alții.
• Ești o amazoană dacă ajungi acasă, și după ce ți-ai aruncat încălțările cât colo, respiri adânc și o iei de la capăt. Cu ce-o fi, gătit sau un pic de ordine, teme cu cei mici sau articolele alea în plus pe care ai tot promis că le scrii, dar n-ai apucat încă. Sau mergi direct la o bere cu prietenii, chiar dacă e o zi din timpul săptămânii, dar vorba aia, îți sunt dragi și le ești dragă.
• Ești o amazoană dacă atunci când ajungi din nou la birou, ești gata să o iei de la capăt, refuzi să victimizezi și înțelegi că fiecare dintre noi luptăm să fie bine, să mai treacă o zi, să sărim peste obstacole și să înaintăm.

Asta e cu amazoanele. Sunt peste tot, e colega de birou, e prietena din copilărie, e femeia care ți-a dat naștere. Toate se zbat, se agită, se străduiesc și-și dau interesul să se întreacă pe sine. Fiecare are o responsabilitate, pe care noi o vedem mai mică sau mai mare, dar care e, fără îndoială, propriul război de învins.

Să ai o zi victorioasă, amazoano.