Atlasul-Norilor-coperta

Am auzit de multe ori teorii ale reîncarnării şi sfaturi de tipul „ai grijă cum îţi trăieşti viaţa, căci pentru greşelile făcute acum, vei plăti în viaţa viitoare!”. Tot de atâtea ori am strâmbat puţin din nas şi mi-am spus că sunt doar poveşti de adormit copiii, deşi mă fascina subiectul. Treptat, însă, tot căutând informaţii pe acest subiect, am început să cred că există totuşi un sâmbure de adevăr pe undeva. Iar pe măsură ce citesc articole pe tema asta, mă conving tot mai mult că reîncarnarea ar putea fi ceva real.

Din cauza asta am fost curioasă să citesc romanul „Atlasul norilor” de David Mitchell. Cartea era prezentată precum o dovadă că „istoria se repetă şi din tragedie devine farsă.” (The Washington Post), fapt ce mi-a atras atenţia şi m-a făcut să mi-o doresc pe rafturile bibliotecii personale.

Dorinţa mi-a fost îndeplinită şi de 8 Martie am primit-o cadou şi am şi început să o lecturez.

„Atlasul norilor” a fost singura carte de până acum pe care am savurat-o cât mai lent posibil. Unele fraze le citeam, le reciteam şi le mai aruncam câte o privire de alte câteva ori, să mă asigur că nu pierd niciun detaliu important. Îmi doream să nu se termine niciodată paginile sale dar eram la fel de pornită să aflu deznodământul şi să trag concluziile.

Sunt 6 poveşti relatate de 6 povestitori, 6 universuri diferite şi o incredibilă conexiune între ele. Care să fie legătura între un notar ce explorează insulele din Mările Sudului, un muzician bisexual, o jurnalistă în căutarea adevărului ce va salva lumea, un editor haios şi puţin sărit de pe fix ce descoperă un bestseller periculos, o clonă dintr-un fast-food şi un povestitor din viitorul post-apocaliptic? E mai strânsă decât credeţi!

Toate cele 6 poveşti sunt extraordinare, dar cel mai mult mi-a plăcut cea a clonei Sonmi-451, ce ajunge să fie considerată o zeitate de către urmaşii ei. Evadând de la locul ei de muncă, un fast-food numit „Tata song”, ajunge să descopere lucruri inimaginabile despre semenii ei. Ceea ce ea credea că înseamnă libertate ajunge să fie, de fapt, o condamnare cruntă la moarte. De asemenea, descoperă şi produse ce îi păreau incredibile: supă instant de cuib de pasăre, papiote de aţă rezistente la acid, parfumuri cu praf de pietre preţioase, eşarfe din mătase perlată, hărţi în timp real, viori programabile, seturi de pilule pentru cancer, sida, alhzeimer şi toxicare cu plumb etc.

Unul din capitole mi-a dat şi dureri de cap, deoarece era scris într-o limbă stâlcită, autorul încercând probabil să sublinieze involuţia suferită de omenire după „Căderi”:

„’Şa c-acum să vă spui ş’dăspre Nav’a Mare a Preştienţilor, ă? Nu, că Nava nu ierea nici o poveste cu ia – ierea tot atî’ d-adevărată cum sunt io ş’cum sînteţ’ ş’voi. Cu ochii-ăşti’ ai mei o văzui, ce să zîc io, dă vro douăj’ dă ori, dacă nu mai multe.[…] Fin’că numai’ la noi, la Ăi-dîn-Văi, ierea dăstulă Civ’lizare pentru Preştienţi, păi da. Preştienţii nu voia să facă schimb cu neşte sălbatici dă credea că Nava lor ierea nu-ş’ce sfînt păsăroi, mare ş’alb.”

Romanul chiar merită laudele primite. Pentru cei care au văzut ecranizarea din 2012 şi n-au înţeles nimic din ea, le recomand lectura cărţii.

Voi aţi citit romanul? Ce impresie v-a lăsat?

Sursa foto: haotik.ro

March 25, 2013

Fascinată de Atlasul Norilor

Am auzit de multe ori teorii ale reîncarnării şi sfaturi de tipul „ai grijă cum îţi trăieşti viaţa, căci pentru greşelile făcute acum, vei plăti în […]
March 22, 2013

În căutarea stresului pierdut

Te trezeşti dimineaţa stresat din cauza alarmei. Iei micul dejun şi eşti stresat că pâinea prăjită nu e destul de crocantă. Te hotărăşti ca următoarele două […]
March 18, 2013

Declaraţie de dragoste pe stilul vostru

Suntem femei şi, în general, apreciem o declaraţie de dragoste făcută din suflet. Ne place la nebunie atunci când bărbatul îşi pune toată imaginaţia la contribuţie […]
March 14, 2013

Moment de visare

Aş putea sta aici toată viaţa, imaginându-mi cum ar fi… Dar n-o voi face decât pentru câteva minute: Cum ar fi să te las să-mi mângâi […]