Ca orice fată, mi-am dorit ca primul meu sărut să fie special. Vroiam să fiu îmbrăcată elegant, într-o rochie roşie de satin care să-mi pună în evidenţă silueta juvenilă; vroiam să fim amândoi, eu şi alesul inimii mele, în centrul unui ring, dansând cu toate privirile aţintite asupra noastră. Îmi mai doream să aud aplauze când buzele noastre s-ar fi unit.

Dar nu tot ce vedem în filme se impregnează în realitatea noastră. Şi nu înseamnă că dacă nu se întâmplă cum ne dorim, nu va fi mai frumos de atât.

Primul sărut a fost, pentru mine, o experienţă ciudată şi puţin cam neplăcută, întrucât respectivul era un necunoscut care şi-a forţat norocul la o petrecere.

Dar tocmai datorită acestei întâmplări am descoperit că, de fapt, nu e aşa important primul sărut, ci primul sărut cu persoana pe care o vei iubi tot restul vieţii.

La început nu eşti convinsă că el este alesul, dar simţi o forţă necunoscută cum te acaparează şi te impulsionează să te apropii de chipul său. Nu eşti sigură de ce se va întâmpla şi totuşi deja simţi conturul buzelor sale. Privirile vi se intersectează iar timiditatea dispare ca prin magie. Lăsând frâu liber imaginaţiei, buzele vi se unesc într-un dans înflăcărat şi brusc nu mai contează cum eşti îmbrăcată, dacă te priveşte cineva şi mai ales, dacă ai mai sărutat pe cineva înaintea lui. Şi eşti 100% sigură că va fi ultimul „prim sărut”.

Eu consider că magia sărutului pe care îl vei dori tot restul vieţii este, de fapt, magia primului sărut. Voi ce ziceţi, fetelor?

P.S: întrebarea e valabilă şi pentru băieţii doritori să ofere răspunsuri.