Te-ai despărţit de iubitul tău şi după o săptămână, o lună, jumătate de an, etc. te „cuplezi” cu altcineva. Nu ştii dacă e bine sau nu, dar singurătatea te apasă şi îţi doreşti pe cineva care să te alinte, să te iubească, să te sărute dimineaţa înainte de cafea.

Îl întâlneşti într-un club, pe o terasă sau într-un parc, plimbându-şi căţelul. Te vrăjeşte cu atitudinea lui misterioasă şi cu felul în care nu-şi poate desprinde ochii de pe trupul tău. Ieşită proaspăt (sau nu) dintr-o relaţie, este posibil să fi uitat tacticile de „agăţat” dar te laşi purtată de val şi intri în discuţie cu el. Pare inteligent, amabil, respectuos…pare bărbatul ideal şi vrei neapărat să-l ai numai pentru tine (la urma urmei de asta ai ieşit în oraş după atâta timp…să-ţi găseşti, din nou, „perechea”). Şi reuşeşti într-un mod sau altul să devii iubita lui.

Nu vorbesc doar din experienţă proprie ci m-am interesat în rândul prietenelor, colegelor, prietenelor colegelor mele, etc. în privinţa acestui subiect: există, mai mult sau mai puţin, o tendinţă să-ţi compari „actualul” cu „fostul”/„foştii”.

Ce-ar putea însemna?…Din punctul meu de vedere există următoarele două explicaţii:

1. Atunci când îl lauzi pe iubitul din prezent spunând „ce drăguţ din partea lui, celălalt era un insensibil!”, ar putea fi o metodă de a te felicita pe tine pentru alegerea corectă făcută. Un fel de „Bravo fată! L-ai ales pe cel care trebuia!”.

2. Dar uneori apar şi comparaţiile care nu sunt sortite pentru a-l pune într-o lumină bună pe actualul iubit. De obicei apar în momente critice, de certuri, contraziceri…Ar putea suna cam aşa: „Cât de nemernic poate să fie! Cum să-mi vorbească în felul acesta?Fostul nu ar fi îndrăznit să-mi adreseze astfel de cuvinte.” Luându-ne după punctul 1, asta ar însemna că în momentele acelea se regretă alegerea făcută.

Şi totuşi… în ambele cazuri, asta înseamnă că în gândurile tale „fostul” se ciocneşte cu „actualul”.

Fetelor, băieţi…voi ce credeţi? Ce înseamnă atunci când îi compari?

Sursa foto