Te trezeşti dis de dimineaţă şi începi să te gândeşti la lucrurile importante pe care trebuie să le faci în ziua respectivă. Citeşti cu voce tare lista de cumpărături, întrebându-te dacă nu cumva ai omis ceva. Dar între sticla de ulei şi kilogramele de roşii, pe buzele tale se conturează un nume: câteva litere menite să-ţi umple stomacul de fluturaşi, trimiţând apoi fiori în tot corpul. Te gândeşti că e prea devreme să încerci să repari ceva, e doar ora 8.00. Încă îl iubeşti dar ai promis că nu-l vei mai bate la cap, mai ales la ore aşa matinale.

Resemnată, te îmbraci şi te pregăteşti să ieşi pe uşă, aventurându-te într-o nouă încercare de a face timpul să treacă mai repede. Cobori câteva trepte şi observi desenul minuscul de pe stâlpul din faţa blocului; gândul îţi zboară din nou la “el”, la clipa când, jurându-ţi dragoste eternă, a desenat  copilăreşte o inimioară cu iniţialele voastre înăuntru. Schiţezi un zâmbet melancolic şi mergi mai departe.

Ajungi la supermarket şi scoţi lista “salvatoare” din geantă. O analizezi din nou, simţind că ai uitat să treci ceva pe ea. Traversezi cu privirea rafturile şi vizualizezi toate produsele, dar ochii-ţi rămân fixaţi pe o sticlă: vinul alb şi rece pe care l-ai savurat cu “el” în noaptea când aţi aniversat un an de relaţie. Astăzi ar fi trebuit să fie, din nou, pe listă. Te cuprinde emoţia şi începi să arunci în coş, alarmată, produse la întâmplare, rugându-te să nu te bufnească plânsul tocmai atunci.

După zece minute, timp în care coşul de cumpărături s-a umplut, calmul îţi revine şi începi să analizezi aceeasi listă pe care, în urmă cu doar câteva secunde, o strângeai în pumn. Inspiri adânc şi începi să pui din produse la loc pe rafturi, gândindu-te că e timpul să pleci înapoi spre casă doar cu ce-ţi este necesar.

Ajungi la casă şi când să scoţi banii din portofel, o poză minusculă se strecoară dintr-un buzunărel şi cade lângă piciorul tău. E el. Şi ce frumos e! Te uiţi stupefiată în jos şi într-un impuls de moment o acoperi cu talpa. Plăteşti pentru cele trei sacoşe pline şi pleci în grabă. În spatele tău se aude: “domnişoară, v-a căzut o poză!”, dar tu ştii că poza nu este singura la pământ.

În drumul spre casă te întâlneşti cu o prietenă care te vede tulburată şi te invită la o cafea. Accepţi invitaţia şi încerci să-ţi distragi atenţia de la tot ce înseamnă trecut. Dar cuvintele nu sunt de partea ta, căci fiecare expresie sau frază rostită de amica ta este asociată, automat, cu o întâmplare legată de “el”. Cu mâna tremurândă duci ceaşca de cafea la gură şi încerci să sorbi ultima gură. Aproape că te cuprinde panica atunci când, pe fundul ceştii, vezi litera cu care începe numele “lui”. Te ridici într-o grabă exagerată, îţi ceri scuze faţă de prietena ta şi pleci.

Restul drumului până acasă se transformă într-un burete îmbibat în amintiri. Fiecare colţişor de bloc, fiecare magazin, fiecare copac, fiecare adiere de vânt îţi transmite că “el” încă se află în mintea şi sufletul tău, stârnindu-ţi lacrimile pe obrajii fierbinţi.

Se face ora 20.00 şi te afli pe canapea, înfofolită într-o pătură groasă, cu pijamalele largi pe tine şi înconjurată de poze şi şerveţele umede. Ai telefonul în mână şi deşi i-ai şters numărul de telefon din agendă, din minte n-ai reuşit s-o faci. Tastezi primele cifre.Te opreşti. Mai bei o gură de ciocolată caldă şi le tastezi şi pe celelalte. Inspiri adânc şi apeşi butonul verde.Se apelează. O voce la celălalt capăt al “firului” îţi face inima să-ţi sară din piept. E el. Aceeaşi voce caldă şi primitoare pe care n-ai ştiut să o apreciezi.

Tremurând de emoţii reuşeşti să-ţi mişti buzele şi cu un efort, supraomenesc pentru tine, îi şopteşti: “A trecut atâta timp, dar astăzi e ziua noastră…te iubesc!”.

 

Dar mai e iubire? Sau a devenit doar o obsesie a vremurilor trecute?

Sursa foto: sharewareplaza.com

June 10, 2011

Ora 8.00 iubire, ora 20.00 obsesie

Te trezeşti dis de dimineaţă şi începi să te gândeşti la lucrurile importante pe care trebuie să le faci în ziua respectivă. Citeşti cu voce tare […]
May 31, 2011

Unicul Supravieţuitor

Amintindu-mi de un concurs francez pe care-l urmăream cu tata când eram mică: Fort Boyart, imediat am făcut legătura cu „Survivor” şi m-am hotărât săptămâna trecută […]
May 23, 2011

Ar trebui să fie ilegal să trădezi inima unei femei!

Pentru că nu demult a fost extraordinarul concert Shakira, am ales pentru săptămâna aceasta, una dintre melodiile ei minunate, ce-mi trimite fiori pe şira spinării. Pe […]
May 20, 2011

The Blair Witch Project

Ieri mi-am zis să revăd „The Blair Witch Project”, un film care acum câţiva ani, când l-am văzut prima oară, m-a cam ţinut cu figura sub […]