Probabil sunt de modă veche la capitolul relaţii, dar întotdeauna am fost fascinată de scrisorile de dragoste. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada acestor minunate moduri de a-ţi arăta dragostea. De ce? Pentru că părerea mea este că necesită curaj să îţi aşterni gândurile şi sentimentele pe hârtie şi să le dedici persoanei iubite. Şi da, spun curaj, pentru ca întotdeauna există teama de a fi luat peste picior, de a fi respins, ignorat.

Dragă scrisoare, unde ai dispărut?…

Îmi imaginez emoţiile pe care le trăiau atât el cât şi ea, din pricina unor coli de hârtie cu scrisul tremurând. El era nerăbdător cu privire la reacţia ei, se întreba dacă va primi un răspuns pe măsura aşteptărilor sale; ea tresărea când afla vestea că a primit o scrisoare şi privirea îi era încărcată de curiozitate, în timp ce încerca să deschidă plicul.

Am primit o singură dată o scrisoare de dragoste şi a fost minunat. A fost unul dintre cele mai romantice momente din viaţa mea.

Voi aţi primit/scris vreo scrisoare de dragoste?

Sursa foto: thatswhatgemsaid.wordpress.com