În fiecare an, eu şi scumpa mea mămică avem parte de micul nostru „concediu”. Abandonăm cotidianul, ne facem bagajele şi fugim „în lume”. Anul acesta, spre deosebire de ceilalţi ani, a fost totul un pic mai dificil, de parcă cineva ne tot punea beţe-n roate.

Iniţial, a fost vorba să mergem în Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Zis şi făcut! Găsisem un hotel drăguţ pe internet, doamna simpatică de la agenţie ne-a asigurat că va vorbi la recepţie şi în doar câteva zile vom avea camera asigurată. Pe chipurile noastre se citea fericire maximă şi nerăbdare.

Însă, se pare că bancul s-a transformat în realitate şi l-am cam făcut pe „Doamne Doamne” să râdă, făcându-ne planuri. Problema noastră era acum, cu ce ajungem până acolo. Neavând maşină, trebuia să găsim un autocar sau un maxi-taxi, însă ca la noi în ţară…la nimeni. Un domn, nu aşa drăguţ, ne-a repezit la telefon spunându-ne că la firma dumnealui se fac rezervări atât pentru dus cât şi pentru întors doar cu o zi înainte şi că maşina nu pleacă decât dacă are toate cele 40 de locuri ocupate. Mai pe scurt, noi trebuia să facem rezervarea cu o zi înainte să plecăm dar nici atunci nu era sigur dacă plecam, căci dacă nu se ocupau locurile, vacanţa noastră trebuia amânată. SERIOS? Iar la întoarcere, la fel…dacă nu se ocupau locurile, rămâneam întinse-n nisipurile de aur până se gândeau ei să trimită o maşină să ne aducă înapoi acasă.

După „lupte seculare” de convingere, mama a reuşit să găsească o maşină care să ne ducă şi să ne şi aducă, în siguranţă, la datele stabilite. O piatră ni se luase de pe suflet şi deja ne vedeam plecate.

Asta până când doamna de la agenţie a sunat şi ne-a informat, cu părere de rău, că nu mai sunt camere disponibile nicăieri în Bulgaria. Din nou, SERIOS? Nicio cameră, fraţilor? În toată Bulgaria aia…?

Am pus amândouă un „botic” de un kilometru şi ne-am resemnat. Ne bufnise şi râsul la un moment dat, căci a fost ca-n filmele cu proşti: ba aveam cazare şi n-aveam transport, ba aveam transport şi n-aveam cazare.

În ultimă instanţă, am hotărât să mergem pe litoralul românesc. Aici, alt calvar: după lungi căutări pe internet pentru un hotel decent, am găsit o cameră superbă la un preţ rezonabil. Am dat telefoane, doamna de la recepţie ne-a asigurat că hotelul este liber şi să venim fără să facem rezervare online, căci totul va fi ok.  Zis şi făcut, din nou!

Sâmbătă dimineaţă ne-am urcat în tren, încărcate ca un pom de crăciun. Am ajuns în Constanţa şi am început să căutăm transport spre Olimp, căci în mintea noastră naivă, credeam că există un blestemat de maxi-taxi care să aibă direcţia Constanţa-Olimp. Nu, frate! A trebuit să mergem până în Mangalia şi apoi să luam de acolo un maxi-taxi care să ne întoarcă în Olimp. Înghesuială, tarife de ţi se făceau ochii cât cepele, căldură…etc. Am ajuns într-un final, la ora 14.00, la hotelul respectiv. După 10 minute de discuţii la recepţie, o văd pe mama că se transformase în semafor: chipul îi era roşu, galben, verde în intervale de 2 secunde. Se întoarce spre mine şi spune: abia după ora 19.00 ne pot informa, „scumpele” doamne, dacă EXISTĂ cameră liberă. Mai pe scurt, trebuia să aşteptăm încă 5 ore în hol pentru posibilitatea unei camere. SERIOS???Ne-am băgat piciorul şi am mers la hotelul de lângă, unde domnişoarele au fost atât de amabile încât să ne elibereze o cameră în jumătate de oră.

În sfârşit, eram în cameră şi totul părea rezolvat. Asta până când am coborât la restaurant, la masă. Pe lângă tarifele de rigoare, mâncarea nu avea absolut niciun gust. Deja ne consideram ghinioniste, plătind 40 de lei pentru o apă chioară în loc de ciorbă de burtă, trei paste aruncate într-o ciorbă (căci acela nu se putea numi sos) şi două „fiole” de bere la 330ml.

Au fost multe întâmplări de acest gen, dar nu vreau să lungesc povestea prea mult. Totul, în schimb, a culminat la sfârşitul minunatului concediu, când în tren, naşul i-a spus mamei că biletul ei nu este valid, din cauza unei greşeli făcute de doamna de la caseria din Constanţa. Superb, mirific, briliant…

Voi aţi avut parte de astfel de peripeţii?

Sursa foto:  polyvore.com

August 22, 2011

Peripeţii cu mama

În fiecare an, eu şi scumpa mea mămică avem parte de micul nostru „concediu”. Abandonăm cotidianul, ne facem bagajele şi fugim „în lume”. Anul acesta, spre […]
August 18, 2011

Isteria concertelor

Nu demult, caravana Sărbătorilor Timişorenei s-a oprit şi în Galaţi. Astfel, eu şi restul gălăţenilor am avut parte de 3 zile şi 3 nopţi de muzică, […]
August 9, 2011

Unde ai fost toată viaţa mea?

E cam dificil pentru unii bărbaţi să atragă atenţia femeilor. Unii se descurcă foarte bine, cuvintele şi gesturile le vin natural şi reuşesc să cucerească o […]
August 5, 2011

Azi mă uit la David Copperfield

De mică m-a fascinat lumea magică a lui David Copperfield. Stăteam, de fiecare dată, în faţa televizorului, uimită şi uneori înfricoşată de iluziile pe care le […]