Verbul “a saluta” este cunoscut de toată lumea, teoretic. A saluta, conform DEX, semnifică a face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire.

Cum ziceam, teoretic, cu toţii ştim ce înseamnă. Practic, în schimb, lucrurile iau o altă întorsătură. Dacă unii oameni consideră politicos gestul şi-l pun în aplicare, indiferent de simpatia, respectiv antipatia, faţă de anumite persoane, alţii suferă, brusc, de amnezie temporară.

Chiar acum câteva zile, am avut parte de o astfel de întâmplare. Eram într-un local, cu prietenii şi la un moment dat, văd că păşeşte înăuntru un individ pe care îl cunoşteam. M-am uitat, zâmbind, la el şi am spus „bună!”. După aproximativ 20 de secunde în care s-a uitat fix în ochii mei, şi-a întors privirea spre iubita sa, fără să-mi răspundă la salut. Pentru câteva secunde am avut un fel de şoc, căci nu mă aşteptam din partea lui la o asemenea reacţie. În schimb, mi-am dat seama pe parcursul serii, că atunci când rupi legătura cu un anumit tip de persoană, rupi legătura şi cu „şatra” sa de prieteni şi nu trebuie să te mai aştepţi la nici măcar un salut din partea lor.

Poate sunt cârcotaşă şi băiatul nu m-a recunoscut, s-a uitat prin mine, are probleme cu vederea, etc.(recunosc: nici eu nu văd de la distanţă, dacă n-am ochelarii pe nas) dar există multe cazuri când persoanele cu care ai ieşit şi-ai împărţit glume, uită că te-au cunoscut vreodată.

Nu aş blama pe nimeni dacă mi-ar spune în faţă: „ din momentul acesta nu mai ai nicio treabă cu mine!Nu mă saluta când mă vezi pe stradă!”; dar aşa…mi se pare că obrazul este mult prea gros.

Voi aţi întâlnit astfel de „uituci”?

Sursa foto:  graduatefog.co.uk