Dacă nu toate, majoritatea fetiţelor visau când erau mici că sunt prinţese, cu rochii vaporoase şi diademe strălucitoare, posesoare de castel şi cu ochii lăcrimând după un Făt Frumos platonic. Şi eu făceam parte din categoria asta şi obişnuiam să-mi cumpăr tot felul de coroniţe, care mai de care mai colorate sau sclipitoare. Credeam eu că dacă-mi luceşte capul ca un pom de crăciun, mai prinţesă ca mine nu există.

Peste ani, crescând şi lăsând într-un plan secund castelele, am renunţat la ideea de a-mi aranja părul într-un fel anume (codiţe, dat peste cap cu diademă, etc.) şi am adoptat stilul simplu: cărare pe mijloc (sau într-o parte) şi…atât!

Alte fete, crescând şi ele, ba s-au tuns scurt, băieţeşte, ba au mers pe „calea mea” (descrisă mai sus), ba şi-au făcut tot felul de tunsori: în scări, bob, etc., ba şi-au făcut dreaduri!

Da, aici vroiam să ajung, la controversatele dreaduri (dreduri, dreadlocks, rasta). Numai eu am asistat la vreo 4 scene, în mijlocul străzii, când adulţii şi oamenii în vârstă îşi făceau cruce când treceau pe lângă fetele cu dreaduri, presupunând că cineva a aruncat un blestem pe „săracele creaturi”. Am auzit şi fete care se plângeau că vor fi exmatriculate din liceu dacă nu îşi tund „cârnăciorii”. Aş vrea să văd în regulamentul de ordine interioară scris: „Dreadurile nu sunt permise în incinta liceului X. Se pedepseşte cu exmatricularea!”… E un fel de bonus pentru altă regulă stupidă: „părul lung la băieţi e interzis în incinta liceului Y”.

Părerea mea e că dreadurile reprezintă o altă modă ce trebuie acceptată şi înţeleasă ca şi pe restul care au şocat de-a lungul timpului. Eu nu mi-aş face asta la păr nici în ruptul capului, dar nu le condamn pe cele care o fac. Atâta timp cât şi-l îngrijesc şi nu au resturi de chipsuri şi broccoli printre şuviţele lor, să fie sănătoase!

Voi ce părere aveţi de acest stil adoptat de fete?

Sursa foto: deniseandrade.com