Când aveam 14 ani îmi doream foarte tare să fiu liberă. Așa eram pregătită să fiu independentă că nu știam nici ochiuri să prăjesc.

Să plec de-acasă-n lumea mare și să pot fi exact așa cum îmi doream: rebelă, brunetă, rockeriță, îndrăgostită.

Să nu mai depind de părerea părinților, să nu fiu nevoită să ascult toate predicile și cicăleala lor.

Aveam impresia că acea libertate o să-mi aducă fericirea. Și cum se zice „ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să și primești”, la 15 ani am plecat să învăț în altă țară.

         Am dat nas în nas cu libertatea și ea  nu era deloc așa cum îmi închipuisem eu.

Abia acum , la 33 de ani, înțeleg ce înseamnă să fiu liberă : să-mi asum alegerile, să fiu autenică, să cred în mine, să fiu pur și simplu fericită.

Nu pot să zic că a fost greu drumul către libertate, dar cu siguranță a fost un drum pe care l-am meritat, cu toate experiențele, eșecurile, lacrimile și împlinirile sale.

Și sunt fericită și mândră că am parcurs acest drum și am ajuns să mă bucur de mine.

Nu de cine știe ce chestii mari pe care le-am făcut eu, am ajuns să mă bucur că exist, că încep să mă accept, să mă iubesc, iar cel mai mult mă bucur de faptul că am realizat că eu mă aveam pe mine pitită într-un colț al sufletului meu, mică și timidă, și am început să mă îmbrățișez, să-mi cânt despre iubire, să mă parfumez cu mirosul florilor de câmp, să mă-mbrac în strălucirea soarelui și să mă spăl cu roua rece, proaspătă a dimineții.

În ultimii 3 ani am văzut atâtea apusuri minunate și mă-ntreb de ce nu le-am observat mai înainte. Oare fuseseră și înainte apusuri?

M-am uimit de frumusețea răsăriturilor și mă-ntreb de ce-mi părea fiecare răsărit un chin să mă ridic din pat.

Am îmbrățișat atâția copaci și m-am culcat în iarbă și am renăscut din energia pământului, din energia miraculoasă a naturii.

Am aruncat zeci de cutiuțe goale pe care le păstrăm de ani de zile, fără nicio utilitate, iar în viața mea s-au umplut goluri cu prezență și curcubeu.

Am început să fiu iubită de-adevăratelea, să fiu declarată cea mai frumoasă atunci când mă trezesc, când sunt somnoroasă, miros a lene, n-am o respirație chiar așa de proaspătă și mi-e dor de o cafea aburindă.

Am înțeles că fericirea mea nu depinde de haine, de pantofi, de blănuri sau de popularitate.

Fericirea mea e faptul că trăiesc, respir, scriu, visez, citesc, mă joc cu razele soarelui în parc, privesc cu nesaț curcubeul, îmi place ploaia și iubesc viața.

Dorințele mele nu mai stau în „cât mai mult”,  „cât mai mare”, „cât mai super”, îmi doresc decât să fim sănătoși cu toții,să credem în Dumnezeu, în minuni, în puterea din sufletul nostru,  să râd în fiecare zi fără motiv, să iubesc și să fiu iubită, să pot ierta și să fac ceea ce-mi place.

Nu pot să fiu modestă și să nu zic că  am devenit înțeleaptă, iar primul semn al înțelepciunii mele e lumina pe care o văd în ochii mei când mă dau în scrânciob, când mă dau cu sania sau când savurez o ciocolată neagră întreeeagă.

Și nici nu mai cred că părinții îmi țineau predici. Am învățat că predicile se țin la biserică, iar ei doar m-au iubit dintotdeauna. Mi-am dat seama peste ani că plutesc în iubirea lor și ca să recuperăm, acum ne spunem „te iubesc” în fiecare zi.

Și nici n-am timp să-mi număr greșelile din trecut, pentru că ele nu există.

Sunt lecții de viață, examene și sunt un fundament sigur și o moștenire valoroasă pentru o femeie de 33 de ani, care e din nou copil și râde singură în troleibuz de  amintirile care-i țin companie.

sursa foto : pixabay

 

March 27, 2018

Cum m-am pornit la vânat de libertate

Când aveam 14 ani îmi doream foarte tare să fiu liberă. Așa eram pregătită să fiu independentă că nu știam nici ochiuri să prăjesc. Să plec […]
February 23, 2018

Despre mama

O văd de la geamul bucătăriei. E îmbrăcată în paltonul pentru sărbători și încălțată cu  cizmele cu care se duce doar la nunți. Totuși, la oraș […]
January 17, 2018

Întâlnirile care scriu muzica sufletului

  Anul 2017, mai mult ca niciodată , a fost anul în care am simțit căldura întâlnirii cu alți oameni. Adică, oamenii au fost aceiași pe […]
December 20, 2017

Magia vine din sufletele noastre

Valsul fulgilor de zăpadă, luminițele multicolore, mirosul de brad, copiii zglobii, forfota din magazine, toate prevestesc apropierea sărbătorilor de iarnă. Magice și speciale, aceste zile adună […]