De ce suferim online?
November 19, 2012
De ce îmi place sǎ lucrez în ONG-uri
November 19, 2012

Am nevoie să mi se facă dor de tine!

De cele mai multe ori, când nu suntem într-o relaţie, tot ceea ce ne dorim este să avem pe cineva alături non-stop, care să ne mângâie, să ne sărute, să ne ofere saci de afecţiune şi norişori roz pe care să păşim spre iubire. Şi e firesc.

Atunci când ne aventurăm într-o nouă relaţie, devenim brusc, lipitori. Timpul în braţele celuilalt nu e niciodată destul, privirile şi săruturile nu sunt niciodată suficiente să ne satisfacă setea de celălalt şi dorinţa de a face totul împreună creşte din ce în ce mai mult. Şi e la fel de firesc. E frenezia de moment, e nevoia de a oferi tot ceea ce ai ţinut în tine în timpul în care ai fost singur.

Dar după un anumit timp, mai simţi şi nevoia să ţi se facă dor de persoana iubită. Eu, cel puţin, o simt. Nu e vorba că m-aş simţi sufocată sau ţinută sub papuc (oribilă expresie, apropo…). Doar îmi place senzaţia de a-mi fi dor de cineva. Îmi place să mă gândesc cu emoţie la clipa în care ne vom revedea, să-mi imaginez cum va fi când îl voi strânge din nou în braţe după o perioadă în care i-am simţit lipsa. Să îmi urce inima-n gât cu două ore înainte de a-l reîntâlni şi să aştept cu nerăbdare clipa în care îi voi simţi din nou mirosul pielii.

E atât de incitant să ai o zi, două, în care nu îi vezi chipul partenerului şi te ocupi doar de activităţile dedicate ţie. Stai în faţa calculatorului, tastând câteva rânduri, şi-ţi aduci aminte de moliciunea buzelor sale şi zâmbeşti. Asculţi apoi o melodie romantică şi în minte îţi vine scena primului dans cu el. Zâmbeşti din nou şi intri în folder-ul cu pozele voastre. Îi analizezi fericirea de pe chip, din poza în care vă ţineţi de mână în faţa gării. Dorul e din ce în ce mai mare şi-ţi dai seama cât de mult înseamnă omul acesta pentru tine. 

Iar momentul în care îl ai, din nou, în faţa ochilor, e ca o explozie inimaginabilă de trăiri. Inima intră în competiţie cu fluturaşii din stomac şi începe să bată ca nebuna, privirea îţi tremură încercând să ascundă emoţiile, iar tălpile nu-ţi mai dau ascultare, luând-o la goană spre el. Iar îmbrăţişarea, apoi, este sublimă căci este momentul în care simţi că te îndrăgosteşti din ce în ce mai tare de el.

E bun şi dorul acesta la ceva şi eu chiar am nevoie de el, uneori!

Sursa foto: entertainunlimited.com

Share

1 Comment

  1. Corina says:

    Sunt egoit, nu sunt tocmai egocentrist, insa am o problema, nu simt nevoia sa imbratisez pe oricine, nu ma incanta aceea imagine cand o fata imbratiseaza pe toata lumea, imi lasa o parere proasta, tu ce parere ai?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.